M-am tot gandit inainte sa postez … voi va incarcati memoria cu ce mancati si pe unde mancati sa tineti minte “colo era mai bun” sau “colo era mai ieftin” la restaurantele de prin Craiova? Eu nu am hard-disk-ul asa de incapator si nici nu vreau sa-l fortez sa tina minte lucruri de acest gen, asa ca “scriu cu poze” despre fiecare experienta, “la cald” – ca interviurile la fotbalistii care tocmai ce au iesit de pe terenul de fotbal, si ma mai uit din cand in cand sa vad pe unde sa ma parchez la o masa calda….si repede fratioare, ca nu am timp sa stau 1 ora la masa sa astept la nu stiu ce super fitos restaurant…
Azi am avut pofta de o ciorba de fasole, pe care de ceva vreme tot voiam sa o incerc la Restaurantul Ardelenesc Osanu din mall de la Electroputere. Imi facuse cu ochiul mai demult acea “zeama de fasole” cum o numesc ei, servita intr-un fel de paine scobita de forma unui bol. Nu am comandat aceasta varianta, am comandat tot o zeama de fasole dar in bol normal.
Ce mi-a placut aici la Restaurantul Ardelenesc Osanu din Craiova?
Pai mi-a placut ca am pus mana prima data pe un meniu in limba engleza, semn ca administratorii localului stiu ca vin si straini sa deguste mancare romaneasca traditionala. Mi-a placut acest aspect, ca antreprenorii care au restaurante, gandesc si latura “turistica” daca vreti a afacerii lor. Bravo, bine gandit! L-am schimbat rapid acest meniu, ca parca nu sunau deloc bine preparatele traditionale romanesti in alta limba :))
Mi-a mai placut foarte mult cantitatea de ciorba (un bol mare, ca o strachina taraneasca pentru cei care isi mai amintesc cum mancau la bunici la tara) si painea proaspata si mare (ca de, noi romanii asa suntem…halim o paine la o farfurie de ciorba).
Ciorba buna (imi era si o foame de lup) servita rapid de niste fete frumoase si amabile, imbracate in ie traditionala – frumos, ce sa mai … trebuiau sa aiba accent de “ardial” si ziceai ca esti in tabra in nordul tarii.
Hai sa punem poze si apoi mai vorbim si ce nu mi-a placut.
Sa va zic acum si ce nu prea mi-a placut, dar trecem cu vederea, si mai venim aici, ca tot am invatat mersul treburilor la ardeleni:
Am vrut sa comand un profiterol la desert (da, asa este, am mancat felul 1 si apoi direct felul 3, pentru ca am mancat pe nerasuflate zama de fasole cu afumatura si multa si buna, si nu a mai intrat felul al 2-lea). Nici nu mai stiam cum e un profiterol de cand nu am mai mancat (un fel de budinca, ceva de genul…) iar raspunsul a venit sec ” … ne pare rau, nu avem… ). Bine, de inteles ca oamenii cam plecau din mol la ora 21 cand am venit eu la restaurant. Asa ca am comandat o prajitura tiramisu. Buna.
A, si iarasi o chestie care mie mi se pare ca e ca nuca in perete sa ceri pentru paine bani separat de ciorba. Asa o fi la ardeleni, ca e restaurant ardelenesc, dar daca mai trecem granita, aceste lucruri nu se intampla, dimpotriva, din partea casei la o masa mai bogata, primesti desert (gratuit, ca de-aia ii zice din partea casei).
Si ca sa incheiem intr-o nota mai pozitiva, ati vazut ca acolo in poza cu pancarta de sub farfurie, exista WiFi gratuit in raza de actiune a localului, pentru cei dependenti de internet, ca noi toti.
